Acum, când sunt pe patul de moarte, nu mai pot sluji țara. Toate plaiurile moldovenești îmi sunt așa dragi, sufletul meu în fiecare clipă din viață s-a delectat mereu cu frumusețile acestei țări. Mereu acest colț de rai a fost prioriatea mea, dar acum, când eu o să mă sting ușor, speranța unui viitor mai bun se va infiltra printre moldovenii patrioți.
Valoarea pe care aș vrea s-o las strămoșilor nu constă într-o pungă cu galbeni, adevărata valoare este patria mamă. Nimic nu poate fi mai valoros ca ea.
Nu am fost suficient de bun pentru a sluji țara, dar tind să cred că oamenii îmi vor urma exemplul, excelând în acest domeniu.
Așa că, ultimele mele cuvine sunt: ,,Dragă Românie, regret că te las singură, dar speranța că urmașii mei te vor prețui suficient de mult, mă determină să tind spre fericire..."
P.S. Nu e cel mai bun text, dar sper că te-am ajutat.
