Răspuns:
Îmi amintesc cu drag de bunica mea. Îmi transmitea atâta duioșie și atâta bunătate, care mă umplu de dragoste și dor chiar și acum, după câțiva ani de la pierderea ei.
Era micuță, însă foarte ageră și pricepută la treburile casei. Cel mai mult îi plăcea să ne facă ”lapte de pasăre”, un desert care ne amuza foarte tare cu numele lui ciudat.
Când știa că trebuia să sosim la ea în vacanțe, probabil că nu dormea cu o noapte înainte. Așa credeam de fiecare dată, pentru că întotdeauna, indiferent la ce oră ajungeam, ea era deja la poartă.
Seara ieșea la plimbare cu cățelușa ei, Dolly. Mergeau prin livadă, pe malul râului, bunicii îi plăcea mult natura. Păreau prietene foarte bune.
Ultima dată când a venit la noi în vizită le București, am așteptat-o la gară. Din tren a coborât ea, cu pălărie de soare pe cap și o paporniță în care ne adusese cireșe. Multe cireșe, cred că a cules tot cireșul numai pentru noi.
Bunica mea avea părul argintat ca o coroană sidefie și avea mâinile muncite. Ne mângâia și ne spunea povești.
Acum a fost rândul meu să povestesc cu drag despre ea.
Explicație: Sper că e o compunere potrivită. Exersează-ți și tu imaginația! Ai să vezi că ai să reușești! Succes!
