Salut!
"-Sandule, e ajun de An Nou! M-am gândit la asta de când m-am trezit. Nici prin minte nu-ți trece... Ei, hai că-ți spun... o să-ți dăruiesc două ceasuri. Chiar astăzi vin eu la tine...
-Două ceasuri?! Nu, imposibil, nu primesc! se aude în receptor vocea tăiată de emoție a prietenului.
Dar Vicu Cutie e generos.
-De ce nu? lasă să fie două. E mai bine așa! Și știi care? De la 10 la 12. Sunt exact două ceasuri! Pa!
Închide telefonul. Afară ninge. În casă miroase a cozonac, e cald și bine. „Ce zi minunată! meditează Vicu. Simt că aș putea să-i dăruiesc mai mult bunului meu prieten. Chiar trei ceasuri. O să stau până la unu și - poate, de ce nu? - o să iau masa la el.”
(Mircea Sântimbreanu, „Mărinimie”, fragment)
Completați tabelul: substantivul/cazul/funcția sintactică:
- Sadule - cazul vocativ/ fără funcție sintactică;
- ajun - cazul nominativ/ funcție sintactică de subiect; (ce e?)
- de Anul Nou - cazul acuzativ/ funcție sintactică de atribut substantival prepozițional; (care ajun?)
- ceasuri - cazul acuzativ/funcția sintactică de complement direct (ce dăruiesc?)
*chiar dacă raspunde la intrebarea subiectului, "ce?", propoziția are deja subiect inclus: Eu o să-ți dăruiesc ...
- vocea - cazul nominativ/ funcție sintactică de subiect; (ce se aude?)
- a prietenului - cazul genitiv/ funcție sintactică de atribut substantival genitival; (a cui voce?)
- de la picioare - cazul acuzativ/ funcție sintactică de atribut substantival prepozițional; (care degete?)
- mărinimia - cazul nominativ/ funcție sintactică de subiect, face parte din subiectul multiplu "Vicu și mărinimia"; (cine îi umple sufletul?)
- prieten - cazul dativ/ funcție sintactică de complement indirect (cui o să dăruiesc? ... prietenului)
*pentru că adjectivul "bun" este antepus substantivului "prieten" acesta preia articolul.
Observați:
prietenului bun - bunului prieten.
