Răspuns :
Doar puncte ...
Poetul apăru, pășind ușor peste umbra teilor bătrâni ...
- Și cum mai sunt câmpiile ..., pădurea ..., marea ...?
Am privit dezorientat, apoi am răspuns:
- Câmpiile sunt pârjolite de soare și de indiferența
oamenilor; pădurea este asasinată metodic și fără răgaz;
marea... a rămas mare, dar e murdară, murdară pe luciul
cel vast, murdară în adâncul ei, încă plin de mistere.
Poetul s-a îndepărtat, ușor, spre lumea lui, spre tăriile neumblate
de foșnetul aripilor.
Lumea noastră rămâne aici, ne-încăpătoare pentru visul
etern ce-acoperă umbra sa ..., iluzorie.
Departe, numai acolo, lacrimile devin puncte, fără nici o
dimensiune.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem și vă invităm să ne adăugați în lista de favorite!