Gradina mea - grădina copilăriei mele - Avea odată straturi şi alei. Pe brazde negre infloreau pansele Şi le stropeau pe înserat bătrânii mei C-o stropitoare verde, smalfuită. Erau pe-aicea flori de mărgărită Şi micşunele cu parfum de mosc La uşa ce se vaită prelung Mă-ntâmpină parfum închis şi greu, Şi-n pragul putred, din trecut, m-ajung Vechi amintiri din ceea ce-am fost eu. Odăile pustii mi se-arată Atât de mari cum îmi păreau odată, Pe vremea când le măsuram, tiptil, Cu paşi mărunţi şi şovăielnici de copil, Era atât de nalt pe-atunci plafonul scund, Și uşile erau atât de grele Când încercam să mă ascund, Tinându-mi răsuflarea, după ele.. (Otilia Cazimir, Pelerinaj sentimental) Scrie toate figurile de stil din această poezie. Dau coroană !
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem și vă invităm să ne adăugați în lista de favorite!
