Dimineata,18 august..este ziua mea,unii ar putea spune ca este una din zilele fericite ale anului,o zi demna de o petrecere pe cinste...dar eu,un mosneag trist,de 98 de ani,imi aduc aminte ca zilele-mi sunt numarate..
N-aveam altceva mai bun de facut asa ca am iesit pe aleea din spatele blocului ,la o scurta plimbare,ca sa-mi mai asez gandurile..ma cutremura gandul ca intr-o zi nu tocmai indepartata as putea sa mor,asa ca imi derulez in minte povestea vietii mele.
Imi aduc aminte perioada copilariei si a adolescentei,rareori eram trist,imi placea poezia ,origami-ul si natura.Umbra unui nuc din livada bunicului era locul perfect pentru a mai scrie 2 randuri.Aveam si prieteni,dar nu foarte multi,atatia cat trebuia incat sa-i pot cunoaste cu adevarat,restul...erau amici,cunostinte,dar pe care totusi le apreciam si le ajutam cu fiecare ocazie..Mereu mi-a placut sa ajut lumea,sa vad zambetul provocat si sa aud multumitul sfios .Era o fericire a mea sa vad ca am putut insenina ziua cuiva.
Apoi a urmat perioada studiilor si a carierei..pot spune ca ma duceam cu placere la cabint,asteptand sa vina tot felul de persoane ,cu tot felul de probleme,incercand sa le rezolvam pe o cale spirituala ...Traiam fiecare clipa ca si cum eu as fi fost persoana afectata,ca si cum chiar in acel moment ganduri de suicid ,agresivitate sau anxietate m-ar traversa..dar si satisfactia reusitei era pe masura,poate mai mare decat a pacientului..Am continuat sa lucrez pana la 75 de ani ,cand un tanar adolescent mi-a spus ca isi uraste viata,atunci l-am intrebat:de cate ori a ajutat o persoana?de cate ori s-a bucurat numai pentru faptul ca traieste sau ca s-a trezit si a auzit o vrabie ciripind?care este lucrul care te bucura/te face fericit?...n-am primit niciun raspuns...atunci mi-am dat seama ca am avut parte de o viata frumoasa,iar acest lucru este o arta..
Sper ca se potriveste,daca este prea lunga poti sa o mai scurtezi,oricum in caiet ocupa mai putin:)
