Răspuns:
Consider că mă asemăn cu o vrăbiuță. Aceste păsări mici, jucăușe își petrec restul zilelor în locul în care s-au stabilit, dovedind oarecare loialitate față de origini. Sunt foarte gălăgioase, precum sunt și eu, neavând stare și nici răbdare când e vorba de-a duce ceva până la capăt.
Îmi place că acea culoare a ochilor lor ni se înrudește, fiind una din asemănările fizice importante care mi-au captat atenția cel mai mult. Mărgelele au o strălucită licarire când se-ntalnesc cu cei din familia lor, ducând în continuu plăcerea și iubirea de a fi înconjurate.
Corpul și structura lor firavă, care s-arată a fi una gingașă, slabă, lipsită de putere, trădează oricare împrejurare. Spre deosebire de celelalte păsări, acestea nu migrează și se luptă într-un fel cu frigul, accentuând ideea că nu renunță chiar ușor în față pericolelor, fapt ce mă inspiră să nu renunț nici eu.
Eram într-o zi însorită de vara la picnic, într-un parc, cu prietenii mei si ne delectam cu niște sendvișuri făcute de iubitoarea mea mamă. Un grup de vrabiute, pe care nu-l băgasem in seama, ne dădea târcoale. Nu stiam ce voiau sau de ce se apropia de noi, moment în care una a venit și mi-a luat pâinea din mână. Curajul și îndrăzneala de care au dat dovadă este nemaipomenit, neavând o reacție și rămânând cu toții muți în fața acestui lucru.
Explicație:
Dacă mai e ceva, scrie-mi.. Nu mai am idei..
