"La Medeleni" va avea parte, întotdeauna, de un loc însemnat în memoria mea. Cu ajutorul lui Dănuț, al Olguței și al Monicăi, meleagurile izvorâte din imaginația lui Teodoreanu, învăluite în mister la început, au devenit spațiul ideal de evadare din cotidianul saturat în meschinărie.
Ce m-a determinat să citesc această trilogie? Ei bine, primele pagini ale volumul întâi s-au dovedit a fi o portiță către o preafrumoasă etapă a vieții oamenilor: copilăria. Acestea m-au împroșcat cu vitalitate, voiciune, naivitate, transpuse într-un stil ce lasă loc visării.
M-am simțit instantaneu legată de personajele infantile ale operei, pentru că, prin deconstrucția caracterelor celor trei si înjchebarea unor anumite trăsături, m-aș fi regăsit chiar pe mine. Dar, cel mai important, încă din cele dintâi pagini am putut resimți farmecul emanat de acea perioadă în care totul pare posibil.
