Eu consider ca eul liric face aceasta antiteza intre trecut si prezent, din dorinta de a sublinia faptul ca lumea nu a evoluat, ci dimpotriva omenirea a regresat. Nu demult oamenii erau intr-o deplina armonie cu sentimentele lor, cu oamenii din jur... traiau in pace, nefiind nemultumitori. Singurul fel in care vedeau lumea era prin unduirea ierbii, a florilor, a graului. Orizontul lor in viata era unul simplist, taranesc. Acum, viata inseamna graba, bani,
aparente. Astfel, nu mai acordam aceeasi importanta familiei, amintirilor, si sentimentelor.
