Răspuns:
cred ca asta e poezia:
Frunză verde alunică!
Mircea suie pe potică
Şi-ntâlneşte o fetică
Ce purta cofiţă-n mână
Cu apă de la fântână:
„Copiliţă, stai să beau,
Răcori-te-ar Dumnezeu!”
„Ba, bădiţă, ba, nu vreau,
Că mă tem de dragul meu,
El mi-a zis să mă feresc
De străini ce-i întâlnesc,
Că de apă nu le-i sete,
Ci de sărutări de fete.”
Nu te teme, fata mea,
Că el de s-a mânia
Cu baltagul l-oi lovi,
Cu pământ l-oi înveli.
„Mergi în valea cu sulcină,
Că-i găsi o cofă plină
Scoasă chiar cu mâna mea,
Descalecă şi o bea,
Bea-o toată dacă-i vrea,
Da-ţi fă cruce mai întâi
Şi suflă pe faţa ei
Să nu fie descântată
De baba cea blestemată,
Să nu aibă vreo nălucă,
În pustiu ducă-s-ar, ducă!
Mircea-n vale se ducea,
Dar el cruce nu-şi făcea,
Peste apă nu sufla,
Ci la ea năvală da.
Înghiţea, bietul, o dată
Şi-l lovea dorul de fată.
Înghiţea de două ori
Şi-l apucau reci fiori.
Înghiţea iar de trei ori
Şi cădea mort între flori!
Explicație:
Poezia "Nălucă" de Vasile Alecsandri reprezintă întâlnirea unui flăcău pe nume Mircea cu o fată căreia îi cere să niște apă. Fata nu se înduplecă la început să îi dea apă, însă apoi ii spune să meargă în "valea cu sulcina" si o sa găsească acolo o cofă plină. De asemenea, ii spune să faca si un ritual pentru ca sa nu fie apa blestemată. Mircea nu ascultă și moare. Din acest lucru se desprinde următoarea morală: gândește-te de două ori la sfatul pe care îl primești înainte de a nu dori sa ții seama de el.
