Răspuns:
3 septembrie 2020
Dragă Jurnalule,
Îmi amintesc şi acum cu emoție prima mea zi în această şcoală.
Recunosc că am avut o strângere de inimă când tata m-a lăsat să intru singur/singură în clasa care avea să fie clasa mea pentru următorii trei ani şi jumătate.
Colegii ştiau că voi veni în acea zi. Mi-am dat seama de acest lucru în momentul în care un băiat cârlionțat mi-a înmânat un carton albastru pe care desenaseră un smiley mare şi portocaliu, cu o gură cât se poate de largă şi veselă, plină cu dinți ca nişte țepi pe care fiecare îşi scrisese numele. Mai târziu aveam să aflu că desenul mi-l făcuse chiar el, Emil, noul meu coleg de bancă. M-a uimit din prima clipă cu talentul lui. Peste nici două ore, avea să mă uimească din nou, de data asta cu priceperea lui deosebită la matematică. Ne-am împrietenit imediat şi simțeam, atunci, ca şi acum, că asta e o prietenie ce va rezista prin ani...
Aşa a fost prima mea zi în această şcoală pe care o iubesc.
Explicație:
