Într-o zi de primăvară, într-un oraş de provincie, într-o curte plină de verdeaţă, un câine alerga fericit de colo-colo. Deodată s-a oprit. Într-un ungher al curţii stătea pitită o pisică. Era atât de tristă, de ţi se rupea inima să o priveşte. Căţelul a alergat într-un suflet la ea şi a întrebat-o de ce e atât de supărată. Uimită de curiozitatea căţelului, pisica a ezitat la început să intre într-o conversaţie. Atunci când s-a lămurit de intenţiile bune ale căţelului i s-a destăinuit. Astfel căţelul a aflat că pisica se află într-un moment greu al vieţii ei, pentru că fraţii i s-au îmbolnăvit. Aceştia se află acum într-o policlinică veterinară, sub tratament. Auzind acestea, căţelul a simţit nevoia să o încurajeze şi i-a spus că el este convins că fraţii ei se vor face bine într-o scurtă perioadă de timp. Încurajările căţelului au avut efect, iar pisica s-a înveselit puţin. Amândoi au hotărât să devină amici, convinşi fiind de faptul că într-o relaţie de prietenie, prietenul la nevoie se cunoaşte.
