Eu l-am citit 10 ani în urmă, apoi 5 ani în urmă, acum m-am întors la plaiurile natale pentru romanul „Durere”. Romanul, după câte îmi amintesc, este despre o mamă care nu avea copii şi a înfiat o fetiţă de la casa de copii. Când a crescut fetiţia mare, nici ea nu putea să aibă copii. Mama i-a spus: „Du-te şi înfiază un copil”. Fetiţa i-a răspuns brutal: „Eu nu vreau să cresc un copil străin”. La care mama i-a răspuns: „Tu tot eşti o străină pentru mine, dar eu ţi-am dat totul de ce ai avut nevoie, tot ce ţi-a lipsit”. Sunt nişte cuvinte extraordinar de frumoase care mi-au rămas, probabil, pentru toată viaţa în inimă. Sunt persoane care nu pot avea copii. Domnul Beşleagă a descris extraordinar nişte lucruri care mi-au rămas în inimă.
