enumeraţiilor, ca fiind “un om bun”, învăţat “a în
v
ăţat multă
carte”
, familist,
strângător
“
adun
ă din multe şi facea din nimica ceva, strânge, drege şi culege ca să aibepentru sine şi pentru alţii”
,
“harnic, grijitor ş
i priceput
”. El este un om care nu vorbeşte pe
ocolite
“
totdeauna vorbe
ş
te drept
şi
cump
ătat”.
Tot printr-o car
acterizare directă
se arat
ăevoluţia
sa în timp prin intermediul descrierii .
Chiar dacă a ajuns un om bătrân cu
“
p
ă
rulc
ărunt şi barba căruntă”
,
trăsăturile sufleteşti au ramas aceleaşi, “mereu tânăr, precum
afost:
verde, vesel şi harnic”.
Dar Popa Tanda nu era un om perfect, avea şi defecte “minu
nat om ar
fi dacă nu l
-arstrica un lucru:
este cam greu la vorbă, cam aspru la judecată, prea de
-a dreptul verde-
făţiş”
adică era un om fără diplomaţie.
Preotul Trandafir este caracterizat şi în mod indirect
prin faptele sale, prin
comportamentul său
, prin felul de a vorbi, prin rela
ţ
ia cu celelalte personaje
, dar şi prinporecla primită sunt evidenţ
iate alte însu
ş
iri ale preotului. Cu
multă speranţă personajul îşi
începe misiunea pentru a-
i convinge pe săteni, de necesitatea muncii
.
Încearcă mai întâ
i cupredici
şi sfaturi. N
eob
ţinând nici
un rezultat
a trecut la batjocură
.
Dacă ambele strategi nuau avut efectul dorit preotul îţi dă seama că
singura modalitate r
ămasă
este exemplulpersonal.
Astfel îş
i repar
ă casa şi se îngrijeşte ş
i de alte treburi.În final , el
îşi atinge scopul , transformând î
ntreg satul, iar el ajunge în stadiul deplineisale mul
ţumiri, fiind prezentat în postura de bunic, în
conjurat de nepo
ţ
ii s
ă
i.
În concluzie evoluţia personajului se realizează printr
-un conflict exterior caci preotuleste într-
o luptă cu poporenii, dar şi printr
-
un conflict interior pentru că preotul este într
-olupt
ă
cu el însuşi. La sfârşit devenind din “omul raului” în “omul lui Dumnezeu”.
