Pogorârea Duhului Sfânt (2, 1-47)
- evenimentul are loc la sărbătoarea iudaică a Cincizecimii, ocazie cu care se adunau în
Ierusalim evrei din întraga diaspora;
- apostolii erau adunați în casa Mariei, mama lui Ioan Marcu, în jurul orei 9 dimineața
(ceasul al treilea);
- semnele manifeste ale pogărârii: vuiet ca de suflare de vânt care vine repede și limbi ca
de foc așezate peste capetele apostolilor;
- urmările imediat vizibile asupra apostolilor: dispariția fricii, curajul mărturisirii, vorbirea
în limbi (glosolalia);
- glosolalia = harismă (dar special al Duhului Sfânt) a Bisericii primare;
- fenomenul provoacă nedumerire și confuzie, apostolii find acuzați chiar că ar fi “plini de
must”;
- Sf. Apostol Petru rostește, în acest context, prima predică publică în care:
Prezintă evenimentul pogorării D. Sf. ca pe o împlinire a proorociei lui Ioil
(cap. 3, 1-2)
--Vorbește despre moartea și Învierea Domnului, prevestite și acestea de
către profetul David (citate din psalmi)
--Cheamă poporul la pocăință;
- efectul predicii lui Petru este botezul a cca 3000 de oameni = formarea primei comunități
creștine din Ierusalim = întemeierea văzută a Bisericii;
- caracteristicile vieții primilor creștini din Ierusalim:
SUNT LA TEOLOGIE SI ASTA E LECTIA LA STUDIUL NOULUI TESTAMENT
