Răspuns:
Era o casă la o margine de pădure, abia dacă se zărea printre tufișurile de mure. Era o căsuță abandonată în care se adăpostea un ied năzdrăvan. Pădurea era întunecată și nu prea vedeai vizitatori , mai treceau din cînd în când vănătorii care erau gata să vâneze orice vietate pentru a se hrăni. Într-o zi răcoroasă de toamnă iedul a ieșit la o plimbare prin pădure pentru a căuta de ale gurii când dintr-o dată, de după trei stejari mari se auzeau niște sunete ciudate, iedul crezu deodată ca sunt vânătorii care vor să-l prindă ,a început sa își facă griji, să devină paranoic, iar apoi o furtună mare se stârni, alungând toți vulturii de prin preajmă. Iedul înspăimântat nu știa ce să facă, în ce direcție să o ia. După câteva momente de suspans de după stejar ies 4 cai care se pierduse de herghelia lor. Iedul ușurat că nu este in pericol pleacă înapoi spre casă , cu sufletul liniștit.
