Răspuns :
Atitudini din viața mea
Atitudine asertivă
Într-o zi, eu eram la rând la casa unui magazin mare din oraș.
Eu mă uitam pe telefon și când am vrut să înaintez am observat că în rând în fața mea s-a așezat un băiat cam de vârsta mea.
Pentru că acest fapt m-a enervat, am numărat până la cinci, am inspirat și expirat aer în piept și după ce m-am calmat am rugat acel băiat să își ceară scuze, apoi să îmi ceară voie să se așeze în fața mea. Băiatul a rămas un pic dezorientat că eu m-am adresat fără nervi, așa că nu a avut încotro și s-a executat, ba chiar mi-a și mulțumit frumos că va ieși din magazin mai repede, pentru că îl aștepta mama lui în fața magazinului.
Atitudine agresivă
O altă întâmplare ce îmi vine în minte acum, este cea de la patinoar, unde am fost duminca trecuta cu prietenii mei.
Eu patinam liniștit pe gheață, când dintr-o dată a venit glonț spre mine un tip slab și cu barbă. Eu, căzând pe gheață, m-am enervat așa de tare încât am început să îl înjur, să țip și voiam chiar să îi fac și eu lui o trântă.
Acest tip s-a enervat și mai tare decât mine și a început să îmi vorbească și el pe acelasi ton, de a ieșit un tărăboi de toată lumea se uita la noi ca la circ.
Imediat au intervenit prietenii mei și m-au calmat, apoi am plecat acasă.
Curios este că din aceste două întâmplări eu am simțit din cea asertivă o stare de bine, aproape că eram mândru de mine de felul cum am procedat, pe când din cealaltă întâmplare am rămas cu un gust amar și câteva zile m-am învinovățit că nu m-am putut calm și la fel de bine ca la magazin.
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem și vă invităm să ne adăugați în lista de favorite!