În știință și inginerie, greutatea unui obiect este legată de forța care acționează asupra obiectului, fie datorită gravitației, fie unei forțe de reacție care îl ține pe loc.[1][2][3]
Unele manuale standard[4] definesc greutatea ca o cantitate vectorială, forța gravitațională care acționează asupra obiectului. Alții[5][6] definesc greutatea ca o cantitate scalară, mărimea forței gravitaționale. Alții[7] îl definesc ca mărimea forței de reacție exercitate asupra unui corp prin mecanisme care îl mențin în loc. Astfel, într-o stare de cădere liberă, greutatea ar fi zero. În acest sens al greutății, obiectele terestre pot fi lipsite de greutate: ignorând rezistența aerului, faimosul măr căzut din copac, în drumul său spre pământul de lângă Isaac Newton, ar fi fost lipsit de greutate.
Unitatea de măsură pentru greutate este cea a forței, care în Sistemul internațional de unități (SI) este newton (simbol: N). De exemplu, un obiect cu o masă de un kilogram are o greutate de aproximativ 9,8 newtoni pe suprafața Pământului și aproximativ o șesime pe Lună. Deși greutatea și masa sunt cantități științific distincte, termenii sunt adesea confundați între ei în utilizarea de zi cu zi.[8]
