Cand erqm mici, mergeam cu prietenii pe campul inmiresmat. Era o placere sa mergem cu vacile pe camp si sa ne jucam cu totii. Intr-o zi, un copil a ramas blocat intr-un sant. Era prietenul meu cel mai bun, Andrei.
- Lasa-ma aici... o sa vina cineva sa ma ia...
- Prietenii raman nedespartiti... nu te las aici.
Pana la urma, mai multi copii de pe camp s-au adunat aici si ne-au ajutat. Intr-un final, sarmanul Andrei iesise de acolo, plin de noroi vascos. Dar, ne-am bucurat, deoarece era un motiv sa mergem la scaldat. Lacul cristalin era linistit in acea zi. Aveam nevoie de tihna, mai ales dupa incident.
- Hai la scaldat, Andrei! l-am strigat eu.
- Nu chiar acum. Ma odihnesc putin sub copac. Am obosit... Si o sa imi spal si hainele.
Soarele arzator era atat de cald si de placut, incat te absorbea parca inspre lumina. Era asa placut, iti dadea o pace interioara...
Am ajuns acasa dupa 2 ore si a trebuit sa ne despartim, indurerati, de parca nu o sa ne mai vedem niciodata... maine e o noua zi.
