„Adeseori pe munte, sub un bătrân stejar,
Când soarele apune, m- aşez cuprins de jale
Şi ochiu- mi urmăreşte, cu gândul meu fugar
Priveliştile care se desfăşoară- n vale.
Colo şopteşte râul ce nesfârşit se- agită
Şi şerpuind se- afundă în negre depărtări,
Iar dincolo e lacul, cu faţa- i adormită
În care se- oglindeşte luceafărul din zări.
Pe-a piscurilor frunte cu codri- n umbră deasă
Amurgul mai aruncă o rază de plecare
Careta* cea de abur cu- a umbrelor crăiasă
A început să urce pe alba ei cărare.
………………………………………………
Dar tot ce mă- nconjoară e astăzi pentru mine,
Lipsit de orice farmec. Nimic nu mă uimeşte,
Nimic nu mă atrage toate- mi sunt străine.
A soarelui căldură pe morţi nu- i încălzaşte. “
Vă mulțumim pentru vizita pe site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, nu ezitați să ne contactați. Ne bucurăm să vă revedem și vă invităm să ne adăugați în lista de favorite!
